Iubire de toamnă târzie

Azi plouă, dragul meu. . Vântul cutreieră nestingherit lumea, se crispează, rupe crengile subţiri şi se izbeşte cu putere în trunchiurile groase ca şi cum ar fi vrut să se spargă,  pe stradă amestec de frunze agonizând în noroi.  Aburii grei se ridică, mă-nvăluie.

Dar pentru mine plouă cu lumina din tine, iar lumina mă scoate din bezna în care m-am cufundat o vreme.  În brațele tale visez la lumina care mă poartă peste lume, mă-nalță spre cer,  visez la crâmpeiul de veşnicie pe care-l pot dobândi fiind femeia ta.  Visez la atingerea ta, la iubirea împărtăşită,  la zilele în care cerul îți purta șoaptele dulci care îmi alintau simțurile. Ţi-ai deschis braţele ca nişte aripi ca să pot să ajung la tine. Palmele noastre se caută, se ating, îmi cuprinzi umerii, mă lipeşti de pieptul tău, mă strângi. Simt că în inima ta puternică  pot găsi adăpost, simt bătăile ei în inima mea, sângele tău fierbinte a trecut în mine, mă invăluie căldura ta; simt cum inima mea, până acum spartă în mii de cioburi, se recompune  şi revin la viaţă. M-ai prins în braţe, iar eu simt că acolo vreau să rămân, eşti îngerul coborât pe pământ să ocrotească iubirea.

În lumea asta în care am intrat împreună doar imaginaţia guvernează, ea dă contur visului nostru. Mă alinţi cu fiecare privire, cu fiacare atingere, cu fiecare sărut. Buzele tale muşcă buzele mele, așa cum vântul mușcă din pleoapa zilei. Ne sărutăm adânc, sorbind nectarul, devorând fiecare parte din celălalt.   Degetele tale trec prin părul meu, îţi simt respiraţia şi buzele coborând pe gâtul meu, pe umerii mei.  Îţi prind faţa cu ambele mâini, te sărut de mii de ori, ca şi cum aş dori să-ţi dăruiesc toate sărutările irosite pe iubiţi de ocazie. Sărutul tău mi s-a strecurat în suflet şi acolo vreau să-l păstrez tot restul vieţii.

În doi suntem unul, un trup împletit de la-nceputul lumii, singurul care a supravieţuit în confruntarea cu zeii, iar ei trăiesc în amintirea oamenilor. În doi am răsturnat cerul şi ne-am făcut din el cearşaf de mătase. Azi am spulberat dorul de celălalt, l-am rostogolit în  noi, iar el s-a-ntors în pasiunea cu care ne-am dăruit unul celuilalt. Ştim acum că bărbatul şi femeia devin o singură fiinţă  înlănţuită, capabilă să aducă cerul pe pământ…Noi ne-am adus cerul pe pământ…împreună cu ploaia.